Skip to content

Adevarata Sarmizegetusa este la Subcetate

07/01/2013

Prof. Gligor Hasa  - Deva - "Adevarata Sarmizegetusa este la Hateg-Subcetate!"

Cealalta poveste a capitalei lui Decebal

O teorie indrazneata si neacceptata pana acum este sustinuta de scriitorul si profesorul devean Gligor Hasa: adevarata Sarmizegetusa Regia nu se afla la Gradistea, in Muntii Orastiei, ci la Subcetate, in Hateg. Pasionat cercetator al istoriei Tarii Hategului si a Ardealului, Gligor Hasa este posesorul unor informatii rare, despre antichitatea dacica si despre evul mediu romanesc, lucruri pe care nu le poti gasi in nici un manual de istorie. Un complex de inferioritate care ne-a fost indus cu samavolnicie a lasat colbul si uitarea sa se astearna peste trecut, dar nu implacabil, caci e suficient sa le sufle un om cu minte si inima. Gligor Hasa, de pilda. Un pasionat al istoriei, cu care am purtat o discutie fascinanta, despre „locurile albe” din istoria noastra, intr-o zi torida, de vara, in Deva, alaturi de statuia lui Decebal, realizata de celebrul sculptor Ion Jalea. Si, poate deloc intamplator, tocmai cand se implineau 100 de ani de la trecerea in lumea de dincolo a celui ce a sadit samanta „dacologiei” prin opera sa fulminanta, „Dacia preistorica”: marele istoric roman, Nicolae Densusianu.
Citește mai mult…

Anunțuri

Biserica din Densus

07/01/2013

Putine monumente crestine din Romania au o infatisare atat de bizara ca biserica din Densus. Asezata aproape de Sarmizegetusa romana, pe drumul care duce spre Muntii Poiana Ruscai, straveche fortareata a dacilor, ea izbeste privirea prin forma ei colturoasa si austera, parand mai degraba un soi de piramida lunara, parasutata candva pe pamant. Construita din relicve romane, pline de inscriptii, incizii cu animale si cu figuri omenesti, gazduieste si generoase urme de pictura murala medievala, o catapeteasma aurita si multe icoane cu sfinti afumati de sirul lumanarilor care ard inauntru de aproape doua milenii. Aspectul neobisnuit al bisericii si mai ales inscriptiile romane au alimentat numeroase interpretari fanteziste privind vechimea si destinatia ei. Cert este ca forma de astazi reprezinta o opera colectiva, desavarsita cel mai probabil in secolul al X-lea si adaugita in secolul al Xiv-lea de catre cnejii Manjina din Densus, ctitorii documentari ai bisericii.

Citește mai mult…

Arsenie Boca

07/01/2013

Despre parintele Arsenie Boca am mai scris. Prea putin, fata de amintirea pe care a lasat-o in lume, fata de forta darurilor sale duhovnicesti. Fagarasenii si cei care l-au iubit il pastreaza si acum in causul inimii, ducandu-se in noiembrie la mormantul de la Prislop, unde se inchina, saruta crucea, isi spun necazul si cer sfat parintelui, de parca, nevazut, le-ar sta in fata pe scaunul de spovedanie, asa cum era: inalt, puternic, cu ochi albastri, cu glas tunator de profet, bland cu oamenii, neiertator cu pacatul.
In ciuda oricaror indaratnice pareri, biografia parintelui a fost o pagina de calvar. Dosarul sau de Securitate, pe care nimeni nu a avut pana acum curiozitatea sa-l cerceteze, dezvaluie o realitate cumplita: urmarit si hartuit ca un hot, Arsenie Boca trebuia sa fie intinat moral. Pe dosarul de urmarire operativa nr. 564, colonelul Gheorghe Craciun scria: „A se strange material compromitator contra lui Arsenie Boca”, adaugand apoi, intr-un raport separat: „Arsenie Boca este un element ostil si dusmanos regimului, care cauta sa deruteze oamenii de la munca, infiltrandu-le in suflet misticismul si fanatismul, speculandu-le in acelasi timp ignoranta. Fata de cele de mai sus s-au luat masuri pentru a se face o retea informativa serioasa in mediul acestuia, in sensul de a trimite la el elemente bine instruite, eventual travestite (adeseori in monahii si monahi, n.n.), care sa caute a-l compromite (…) Mutarea lui Arsenie Boca in alta parte nu rezolva problema, atata vreme cat nu e compromis”.
Acuzat de toate relele pamantului (inclusiv legionarism), parintele va fi arestat in mai multe randuri si condamnat la doi ani de Canal, intr-un proces cu usile inchise. Motivul: omisiune de denunt si misticism. In tot acest timp, implinind parca vorbele din Biblie, parintele s-a daruit chiar locurilor de pedeapsa si surghiun: Prislop, Draganescu (biserica pe care a pictat-o integral), Schitul Maicilor. Surghiunul vremurilor atee razbate din fiecare pagina a dosarului, invaluind faptura parintelui cu aura stralucitoare a martirului intru Hristos.
Citește mai mult…

Parintele Ovidiu Bora, parohul bisericii Ostrov

07/01/2013

„Preotul de tara traieste din truda campului, nu din slujirea in altar”.

Amintire a arborelui lumii, colt de cetate infipt in cer sau lacrima dumnezeiasca inflorita pe piatra… Poate ca toate la un loc, suprapuse intr-o stranie armonie, ca de dincolo de viata aceasta. Asa iti apare, la margine de drum, in Ostrovul Hategului, una dintre minunile lumii romanesti: biserica inchinata Pogorarii Sfantului Duh. Simpla dar zvelta, aspirand indraznet catre cer, prin batranul turn al clopotnitei. Inconjurata de cand se stie, ca de o garda regala, de 209 lespezi romane, tinand la poalele sale, un snop de cruci. In intreaga-i infatisare, biserica de la Ostrov exprima smerenia, darzenia, rabdarea, calmul si bunatatea ortodoxa. O lucrare a credintei noastre ca aceasta putea sa se fi ispravit demult, caci in zidurile sale batrane s-au adunat peste 700 de ani de existenta. Daca traieste, e doar datorita iubirii, dupa cum ne spune parintele Ovidiu Bora, cel caruia biserica aceasta ii datoreaza ultimii 30 de ani de viata.
Al 12-lea preot in familia sa (care se trage din Valea Jiului), parintele Bora a venit la Ostrov in anul 1978, pe 15 ianuarie. Data i s-a intiparit in minte ca prima dragoste. „Preotii din familia mea au fost greco-catolici, ca astea au fost vremurile, dar eu sunt ortodox si urmasii mei asa vor fi. Din neam in neam, familia mea a slujit Biserica si neamul romanesc. Si sper s-o faca si dupa ce eu nu voi mai fi.”
Citește mai mult…

Manastirea Prislop

07/01/2013

Credinta, dragostea de Dumnezeu si smerenia sunt cele dintai arme cu care un popor poate rezista in fata oricarei asupriri si, in ultima instanta, timpului. In toate momentele de cumpana ale neamului nostru credinta a fost sprijinul, mangaierea si puterea. Cu atat mai mult astazi, cand traversam o perioada de criza in toate planurile. Vechile noastre biserici si manastiri sunt pregatite sa ii intampine pe cei foarte multi care cauta alinare sub tampla lor.

Manastirea Prislop, din tara Hategului, este un asemenea loc de regasire si reculegere. Asemenea altor lacasuri sfinte, care s-au bucurat de harul unui intemeietor, Manastirea Prislop s-a bucurat si ea de harul a trei sfinti, a avut de-a lungul veacurilor trei ctitori si dainuie si astazi, ca un adevarat focar spiritual al Transilvaniei.

Citește mai mult…

Biserica din Strei

07/01/2013

Aerul fosnea trist in brazii ce marginesc treptele ce urca spre cimitir, candva facute din lespezi de piatra si bucati de coloane aduse de la Sarmizegetusa. Maini vrajmase au smuls piatra si au inlocuit-o cu un beton prost si ieftin, care s-a macinat in taria gerului si in plansetul ploii, pana ce din el n-au mai ramas decat niste pete hade, ce indoliaza iarba. Urcam abatuti in spatele Rodicai Ioana, vechiul custode al bisericii. Tanti Rodica tine cheia in mana ca pe-o cruce cu care isi face loc printre nevazutele primejdii. Are pielea alba, ochii mari si luminosi, si si-a invelit capul intr-o caciula groasa, de lana, peste care si-a innodat baticul. Deschide poarta taiata in zidul de miazazi si se da sfioasa in laturi. Patrundem cu inima cat un purice, din lumea profana de afara, sastisita de minciuni si intristare, in casa unei adevarate si nemaivazute minuni dumnezeiesti. „Va rog sa ne scuzati”, zice, „ca nu avem curent nici acuma. Banii promisi de Guvern promisi au ramas si biserica sta pe-ntunerec. Cand vin turisti, le dam lumanari ca sa vada picturile.” Dar acum, lumina zilei e blanda si picturile isi schimba culoarea, dupa cum urca si coboara soarele pe bolta zilei. Ai zice ca cercul cerului din biserica este un ceasornic din raze de soare, pe care sunt inscrise figuri de evanghelisti si apostoli orbi. Chiar si Cristos este orb. Se spune ca turcii ar fi scobit ochii sfintilor din sase biserici din Hateg, ca sa-l razbune pe Soliman Magnificul, cel umilit de crestini intr-o batalie. Altii spun ca sfintii au fost schingiuiti de calvini, in ura lor oarba, ca nu pot rataci turma de ortodocsi. Suferinta lor e mangaiata acum de lumina ce se strecoara prin geamlacul ingust de deasupra altarului, ca o adiere de inger. O lumina ca mierea, ce scoate si mai mult la iveala ranile lui Iisus, ridicat din mormant. Stigmatele Mantuitorului seamana cu flacara macilor infloriti pe campie, flacari pe care Maica Precista, Marta si Maria Magdalena le-au strans de pe trup, in poala. Uneori, daca ciulesti urechea, auzi parca suspinul Mantuitorului, ca biserica de hram a Adormirii Maicii Lui a ramas fara obste si ca turma Lui s-a mutat mai la vale, in casa noua, de beton. In deal, slujbele se tin doar o data pe an, de hramul Adormirii Maicii Domnului. Cu multi ani in urma, intr-o toamna cand oile au coborat de la munte, ciobanul lor, in loc sa mearga in sat, s-a abatut la biserica, a intrat in lacas si-a tinut o slujba de pomenire, in cinstea Maicii Domnului. Am parasit locul cu lacrimi in ochi, ca pe romani nu-i intereseaza propria lor istorie. Ne-am dus mai departe, la Streisangeorgiu, unde n-a calcat tipenie de turist roman, de ani de zile. „Streisangeorgiul este poate cea mai veche biserica de zid din tara, pe care o viziteaza polonezii, portughezii si nemtii”, ne-a zis cu durere in glas preoteasa Bucliu. Acoperisul lacasului este distrus si lacrimile ploii siroiesc pe fresca din secolul al Xiii-lea. Afara, Cultura se zbate in gura ministrului, ca o minciuna cu picioare oloage si scurte. Banii sunt tocati pe o sumedenie de monumente ale inutilitatii, care nu vor figura in vecii vecilor pe lista monumentelor istorice adevarate, ce zac nebagate in seama cu sutele. In acest timp, in biserica din Streisangeorgiu ploua. Siroiesc lacrimi de ploaie din ochii sfintilor din fresce si nimeni nu le sterge. Doamne, cum de nu se gasesc bani pentru repararea bisericutelor Tale din Hateg, cu care se mandreste o omenire intreaga? De ce nu vor culturnicii nostri sa auda de ele? De ce ministrul Iorgulescu, cand aude de numele Tau si de casele Tale de inchinaciune din Hateg, in care ploua, si pe care creste, incet, mucegaiul, isi pune palmele pe urechi? Ca si bisericile din Nucsoara si din Sanpetru, doua bijuterii ale inimii Tale, sunt lasate de izbeliste. Urechile culturnicilor sunt ca ale viperelor de surde, se infunda in borta, cand le strigi numele. Infrant si mahnit, ma asez pe scaunul roman din marmura alba, adus la Streisangeorgiu de la Sarmizegetusa, pe care sedea judele romanilor in urma cu 700 de ani, cand judeca pricinile poporului.

http://www.formula-as.ro/2007/762/accente-2/de-ce-sunt-condamnate-la-moarte-bisericile-monumente-istorice-din-tara-hategului-7835

Cnejii hategani

07/01/2013

Cnejii hateganiRuinele Cetatii Colt

Cine sufla praful de pe trecutul dosit in umbra al Romaniei descopera comori de noblete si maretie. Este si cazul cnejilor ce au condus Tara Hategului mai bine de 200 de ani, vrednici nobili romani de tara. Bisericile ortodoxe construite de ei sunt, astazi, monumente ale patrimoniului national

Citește mai mult…