Skip to content

Cand fericirea se muta la sat

06/02/2013

Cand fericirea se muta la sat

Inegalabila splendoare a simplitatii taranesti

Sa traiesti in natura! Sub fosnetul frunzisului racoros, in aer curat, printre animale si flori! Tot mai multi oraseni sufera de nostalgia vietii la tara. De dorul unei case cu prispa si cu temeliile pe pamant. Oare s-a ruralizat fericirea? Si daca da, cum arata ea la obraz? 

Buletin de Mesteacan

Mi-am luat buletin de Mesteacan. Casa mea este la opt kilometri de cea mai apropiata dunga de asfalt, intr-un sat in care mai locuiesc doi oameni. Pentru a putea cumpara casa si terenul de acolo am vandut, in urma cu doi ani, apartamentul din Bucuresti. Cu tot ce era in el, fara nici un regret.
Sigur, pot sa spun foarte usor ca m-am saturat pana peste cap de Bucuresti. Aici as aduce o tona de argumente, pe care toata lumea cred ca le stie deja. De la aerul poluat si aglomeratie, la dezavantajele statului „la bloc”. La fel de usor as putea sa aduc argumentul avantajelor traiului la sat. Aerul e curat, linistea „ma incarca” de energie, pajistile sunt nesfarsite, si dimineata pasarile ma trezesc cu un concert sublim, ascunse in frunzele verzi ale padurii de langa casa. Dar o astfel de comparatie ar fi cumva lipsita de fair-play. Intotdeauna viata la tara, aproape de natura, va castiga competitia cu orasul. Si asta mai ales pentru ca satul in ziua de azi poate avea avantajele orasului (televizor, internet, doctori, scoala), in timp ce orasul nu va avea niciodata avantajele satului.

Cand fericirea se muta la satCu domiciliul pe deal

Se poate trai la sat, aproape de natura, bucurandu-te in acelasi timp de ceea ce are totusi bun modernitatea. Satul nu mai inseamna astazi neaparat o ulita prafuita, purici si apa carata cu galeata de la fantana din vale, asa cum era pe vremea bunicilor si chiar a parintilor mei. Ceea ce m-a convins sa ma mut la sat este insa dincolo de polemica „viata la sat” – „viata la oras”.
M-am mutat la tara, nu doar pentru ca nu imi mai place Bucurestiul. Nu imi mai place orasul in general. Nu m-as muta nici in Brasov, Constanta sau Timisoara, desi poate e un pic mai bine. M-am saturat de oras, pur si simplu. Orasul, ca emanatie a unei modernitati obosite, nu imi mai ofera nimic. Dimpotriva. Aerul e otravit, mancarea e artificiala, apa nu se poate bea. Ne imbracam ca la televizor, ne purtam ca la televizor, conducem masini ca la televizor. Si totul, in goana nebuna a consumului. Cantitati cat mai mari, cat mai ieftin si cat mai rapid. Banca, banii, serviciul, masina sunt subiecte de discutie, de care nu scapi pe nici o terasa, in nici o cafenea. Intreaga lume pare sa fie in pragul depresiei, pentru ca vrea mai mult, mai ieftin, mai repede. Copiilor nu le place laptele de tara pentru ca are un gust „ciudat”, ouale sunt privite cu suspiciune cand sunt galben-portocalii, orice insecta trebuie omorata imediat, tinerii stiu sa-ti spuna zece marci de masini, dar habar nu au sa recunoasca doua plante crescute in fata blocului. Imi pare ca viata adevarata a fost expulzata din oras, ca singura realitate care conteaza este cea inventata. Nu sunt impotriva progresului, dar cateodata un pas inapoi inseamna doi pasi inainte. Castig mai mult pentru a putea cheltui mai mult este un Caritas existential. In ultimii 20 de ani, Romania nu a facut altceva, din pacate, decat sa se conformeze depresiei mondiale, crizei de identitate ce scutura, in acest moment, planeta din America, prin Europa, pana in Iran. M-am mutat la Mesteacan, pentru ca orasul este cazanul in care fierbe aceasta criza. Imi pare cateodata ca emana din el miasme, din blocurile de otel si sticla, pline cu angajati ai companiilor multinationale, din turnurile televiziunilor si din antenele pentru telefonie mobila, din asfalt, din beton, pe tevile de esapament ale masinilor. Pana si dragostea a ajuns o caricatura sexuala a erosului, in timp ce natura e materie prima, buna de exploatat.
In secolul ce tocmai a inceput, va fi o intoarcere masiva catre viata la tara. O intoarcere la cumpatare, echilibru si prietenia sincera cu pamantul. Un trai simplu, asa cum aveau bunicii nostri. Mutarea mea la Mesteacan este doar un simptom microscopic al crizei umanitatii.

Fluturar

Lasam coasele langa noi si ne intindem in iarba moale, la umbra nucului. Nea Ionel isi ridica palariuta pe varfului capului, isi sterge broboanele de pe frunte. Se-aseaza lungit, sprijinit pe-o mana. Rupe un fir de iarba si il tine tacticos in coltul gurii.

Cand fericirea se muta la satBabu

– No! Daca vrei sa te tii de cosat, tre’ sa iti iei o cosa pe masura ta! Asta de-o ai ii cam mare. Te-nvata mosu’ cum sa faci. Iti ia mosu’ o cosa, de numa’! Merem la piata si alegem o lama care sa sune subtire, a fier bun. Apoi coada ti-o fac eu, sa fie cat tine de inalta. Si-abia apoi ii potrivim manerul. Sa iti fie manerul la brau, ca altfel tragi rau la cosa si obosesti de numa’. Cand ai cosa buna, sa vezi cum mere treaba, ca singura. Iarba numa’ fasaie cand se culca. Vezi, iarba si florile nu-s ca noi. Iaca mor, le taiem dintr-una si ele nu se vaita si nu tipa. Numa’ fasaie, asa, ca daca ai asculta numa’ fasaitu’, ai adormi. Omu’ cand moare atata sa vaita inainte si se temeFanu’ ii mai destept ca omu’Heee !
La picioarele noastre, in vaioaga, este drumul. Si dincolo de drum, este casa lui Babu, singura casa de caramida din Mesteacan. Babu e plecat la Hateg, sa se opereze. Ultima oara cand l-am vazut era incaltat intr-un picior cu un adidas rupt si in celalalt picior cu un pantof fara sireturi. Avea palaria arsa de soare, cu boruri strambe. Venise sa imi aduca o cana de lapte proaspat si cativa cartofi copti in cuptor. A stat un timp pe prispa casei cu mine si am inteles ca venise, de fapt, sa isi verse oful.
– Am dat oile. Nu mai poci. Gata. Ma dor salele si nu mai pot sa umblu cu ele. Am umblat destul, le-am plimbat pe toti muntii astia, imi spunea si lacrimile i se rostogoleau pe obraji, apoi se pierdeau printre firele de barba aspra, nerasa. Oitele mele Le-am dat jos, in Rachitova Mai am iapa Manjii i-or mancat lupchii asta vara Sa dau si iapa, vecine, ce zici?
Iapa o mai vanduse o data unui taran din satul vecin. Dupa cateva nopti nedormite, s-a dus la el, i-a intins banii inapoi si i-a cerut iapa. A spus ca are treaba cu ea. Omul a injurat, a luat banii si i-a dat calul inapoi.
Acum e liniste in curtea lui Babu. La poarta stau uscate crengile de mesteacan de asta-primavara. Le-a pus in martie, dupa obicei, ca sa stie primavara ca e primita cu bucurie in ograda lui.
– Ce-a facut Babu cu iapa lui, pana la urma? il intreb pe Ionel.

– Pai ce sa faca? A luat-o cu el laHateg, da’ pana la urma i-a vandut-o lui Siminic. A zis ca macar iapa sa stea aci, in sat, daca el nu mai poate. Sapte milioane i-a dat pe ea. Caii zice nea Ionel si da ganditor din cap, cu privirea in gol. Am iubit si io caii la viata mea! striga si se plezneste cu palma pe piept, in dreptul inimii. Cat mi-or placut caii la viata mea, of, Doamne! Si-acuma as lua sa tin unu’, da’ nu ma lasa copiii, ca am aparat la inima. Da’ capestrele-s lustruite, tot. Ca nu se stie.

Cand fericirea se muta la satFotografii de epoca. Claca la grau

Si Ionel incepe sa imi povesteasca despre caii lui, despre cum ii cumpara, cum ii invata in buiestru, cum ii facea din martoage zmei, cum e stiinta de-a cobori cu o caruta plina de lemne pe Rapa Rea, fara sa omori calul sau fara sa te omoare el pe tine.
Taranii stiu inca sa-l gaseasca pe Dumnezeu sub orice piatra. Nu au dezvrajit lumea. Ii lasa mereu o particica neexplicata, neincadrata in nici o forma. Nea Ionel, Babu sau Siminic isi iubesc pamantul, pentru ca e bun. Nu s-ar gandi niciodata ca pamantul e bun pentru ca il iubesc ei.
Ariciul Nici doarme in hambar. Pe pajistea din fata casei sunt sute de fluturi. Danseaza delicat si imprevizibil. Daca ar fi dupa mine, as numi luna iulie Fluturar. Anul asta nu se fac prune, poate doar ceva mere. Sus de tot, printre ghemotoace de nor alb, planeaza o acvila de munte. Ma intind mai bine in iarba moale, inalta. Iau un fir si il trec in coltul buzelor.
De asta am buletin de Mesteacan!

http://www.formula-as.ro/2010/930/asul-de-inima-45/cand-fericirea-se-muta-la-sat-12749

Anunțuri
13 comentarii leave one →
  1. Daniel Dacila permalink
    15/04/2013 17:10

    Rezonez cu articolul 🙂
    Mesteacan din ce judet?

  2. 08/08/2013 18:13

    Salut,
    Vreau sa ma relochez in Mesteacan si-s bucuros ca te-am gasit. Eu o sa ajung la Prislop saptamana viitoare si vreau s-o iau pe creste spre Mesteacan sa simt locul. Daca crezi ca poti sa ma ajuti 0723648217 – Radu Vernescu
    https://www.facebook.com/radu.vernescu

  3. 08/08/2013 18:25

    Satul este practic parasit si am scris primariei din Rachitova cu privire la conditiile de preluare a acestor proprietati. Nu mi-au raspuns inca. Familia din Moldova mai e?

  4. Ira permalink
    10/03/2014 13:04

    foarte frumos blogul tau..ma bate si pe mine gandul de cativa ani sa ma mut la Rachitova
    bravo pt. initiativa

    • 16/05/2017 02:39

      There was absolutely no crowd response when you were “killing it kade-style” on the mic. No cheers, no claps, nothing. Also, how would you “kick” someone’s ass by telling them their show is brilliant? I think you mean &#8s20;ki2s.” Finally, please either edit or- even better- delete the entire sentence towards the end of the second paragraph that babbled about a video Sarah Silverman’s sister made (or something to that nature). It was such a poorly-written sentence that we have no fucking clue what you were trying to explain.

  5. raluca permalink
    08/04/2014 12:35

    Buna! Caut informatii despre mutatul de la oras la tara.
    Stiti vreun forum de discutii pe aceasta tema? M-as bucura sa pot intreba cate una alta familiile ce au facut deja pasul acesta 🙂
    Multumesc !

    • radhacross permalink
      30/06/2014 17:11

      agricultura-sustenabila.blogspot.ro
      http://viatalatara.wordpress.com/

    • nicu permalink
      30/10/2014 09:54

      Salut tuturor,frumos blogul intradevar dar putin poetic,interesant ar fi sa discutam de momentul in care am terminat capitolul, -locatie,-casa,-reparat casa. Ce facem a doua zi?? de unde un venit?? Imi doresc din tot sufletul sa ajung la sat dar,exista acest DAR, ce fac a doua zi acolo??? informatii de genul asta imi doresc si observ si Raluca.Am copilarit vacantele in ardeal,Trg Secuiesc, nici nu am vrut sa mai vin in Bucuresti din clasa a-8-a, acum sunt terminat din cauza stresului,poluare,etc-etc.la anul doresc sa iau foarte in serios aceasta situatie,prefer sa elimin tot ce inseamna Capitala pe simplitatea vieti la tara,deci, cine poate sa ma ajute cu sfaturi astept nerabdator, am localiazat zona in care imi doresc sa ma localizez Sfantul Gheorghe.Cu stima multumesc!

      • 16/05/2017 03:42

        So what is it telling us about Vodafone that O2, or 3, or Orange isn’t.This is poor. It’s poor because it’s diapsosble, it does not stay with us. It’s indulgent, but not in a good way.We care more about the people in the advert than the product. Once again, it’s the product that is lost, but the story-line stays. Do people in Gateshead give a shit about Truffault pastiches? Nick Gill should move on to features. He clearly wants to.

      • 31/05/2017 20:12

        Heijeg lurte på det å trene utholdenhet etter styrke er bra eller om det vil klusse med signalene til hjernen. Er forøvrig på diett og skl bli mer markert og bevare muskelmassen. I tillegg bør intensiteten på utholdenheten da være høy (intervaller) eller moderat? Theo

      • 30/08/2017 07:43

        Wow! Thanks Darrell for great review and for playing Pond Farr. I thoroughly enjoyed meeting you and participating in Unpub 2. I look forward to getting together with you and John for some gaming!

    • 16/05/2017 04:16

      Ah, the Elizabeth I boondoggle! I’ve always loved the notion that a roai1&#82l1;partycularly a female royal– living what was the most public sort of life, might have sneaked out to write 30+ plays and poems in her spare time. Cause really, she had nothing else to do (and who would have noticed?).

  6. 30/09/2014 21:43

    Pentru informatii detaliate incercati si pe http://tarahategului.info

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: