Skip to content

Tara la judecata taranilor – Gheorghe Simulescu – Agricultor din satul Ohaba de sub Piatra

10/01/2013

Tara la judecata taranilor - Gheorghe Simulescu - Agricultor din satul Ohaba de sub Piatra, judetul Hunedoara

„Pusi pe capatuiala, politicienii s-au luat parca la intrecere: cine vinde cel mai ieftin si cel mai neprofitabil bogatia tarii?”

Primavara tarzie, in zona binecuvantata a Hategului. Primul sat de la drumul mare, din comuna Salasul de Sus, este Ohaba de sub Piatra. In penultima casa pe dreapta, de cum o pornesti spre munte, locuieste Gheorghe Simulescu, un fost mecanic de locomotiva, despre care toata suflarea stie ca „a citit toate cartile”. Soarele e la amiaza, mangaind bobocii de liliac si cupele multicolore ale covoarelor de lalele inflorite. Imaginea campestra este intarita de albul livezilor inflorite, de larma pasarilor de curte si de concertul de iubire al pitigoilor cuibariti in liziera padurii. Omul pe care-l caut e dus la legat de vie, iar fiul sau, Sebastian, a pornit sa cerceteze daca pasunea e gata sa intampine vitele si caii familiei, cu iarba dulce si cruda a primelor zile calde. In curtea casei, printre gaini, rate si curci galagioase, deretica gospodina sefa, Mariana, fosta sudorita de santier, pe vremea societatii multilateral dezvoltate. Fiica cea mica a familiei, Petronela, intinde rufe la uscat, in timp ce doi dintre nepotei se dau fericiti pe bicicleta. Din vecini se aud glasuri tarzii de cocosi. Asteptarea ia sfarsit cand badea Gheorghe intra pe poarta. Inalt si mustacios, cu privirea vie, de autodidact format la lumina lampii, ma striga pe nume, pentru a-mi dovedi ca e un vechi colectionar al „Formulei AS”: „Hei, domnu Ion!”. Dupa o viata de lectura obsesiva, are puterea de analiza a unui profesionist; este la curent cu tot ce se intampla in lumea satului si in mediile politice.

„Nu exista paguba mai mare pentru neamul romanesc decat vanzarea catre straini a pamantului”

– Dispar taranii, bade Gheorghe? Ce au insemnat ultimii 23 de ani in viata satului?

– Anii de la 1989 incoace au fost ani grei, de mari transformari, si in bine si in rau, in viata satului. Taranii autentici au imbatranit, multi s-au dus pe calea cea fara de intoarcere, iar in urma au lasat un gol istoric pe care tinerii nu reusesc sa-l umple. Tot mai multe case au fost parasite, curtile sunt pustii, gradinile, nemuncite. Din 200 de vaci in 1990, astazi satul nostru mai are 18, din care patru sunt ale mele. Dezvoltarea rurala pe care o sustine UE are darul de a crea confort urban, apa, gaze, internet, dar omoara sufletul taranesc, face uitate traditiile, civilizatia si identitatea romaneasca. Ultimii 23 de ani au adus multe catastrofe la nivel sufletesc si material, si nu stiu daca generatiile viitoare vor mai repara vreodata marile pierderi.

– Agricultura a fost organic legata de viata la tara. Cum se vad astazi, din vatra satului, muncile si zilele agricole?

– Observam trei fenomene: concentrarea marilor suprafete in cateva maini de latifundiari romani, ceea ce, pana la urma, nu-i prea rau. Agricultura de tip intensiv european numai pe suprafete de mii de hectare poate avea succes. A doua directie este vanzarea catre straini a pamantului. Nu exista paguba mai mare pentru neamul romanesc decat asta. In fine, ma bucur sa fiu parte din cel de-al treilea fenomen: mica agricultura taraneasca de semisubzistenta, ecologica sau traditionala. Pe calea asta ar trebui sa fie incurajati sa mearga toti taranii care ne-au mai ramas prin sate. Am observat ca directia asta ii tenteaza pe tot mai multi, cand vad ca-ti poti face traiul din vanzarea surplusului din gospodarie. Sotia mea, de pilda, pleaca in fiecare miercuri la piata, la Petrosani, avand catastiful cu comenzi notat din timpul saptamanii si, in cateva minute, a golit toate cosurile cu telemea, cas, lapte, smantana, zacusca, ceapa, cartofi, slana si carnati, tuica si vin. De cele mai multe ori, nu face fata comenzilor, asa ca am preluat in ingrijire si gradina vecinilor, unde am insamantat deja legumele de primavara. Am pus cartofii, am taiat si legat via, am curatat prunii, am inspectat hectarul cu lucerna. Creste frumos. Ploile recente au fost un dar nepretuit de la Dumnezeu. Pe deasupra, vreau sa-mi largesc gospodaria, am comandat 60 de pui de prepelita si ma gandesc sa cumpar cateva capre. Cai, vaci, oi, porci (am taiat trei dupa Craciun), curci, rate, gaini, capre si prepelite, doua hectare si jumatate de pamant – iata o ferma model de semisubzistenta! Baiatul cel mic, Sebastian, a ramas somer si a decis sa ma ajute la agricultura. Castiga mai mult decat la oras si traieste mult mai sanatos. Doar unii ca el ar mai putea asigura continuitatea si traditia rurala, amenintata cu disparitia.

„Dupa 1990, politicile agricole au fost duse de amatori”

– La nivel politic, Romania postdecembrista ofera o imagine destul de confuza, subminata de lipsa viziunilor economice. Cum vi s-au parut politicile agricole?

– Duse de amatori, cu unele exceptii. Pe un teren al „pariurilor” pierdute, la ce sa te astepti? Nota buna merge la campie, unde au aparut marile latifundii – singurele capabile sa asigure o agricultura de tip european. In ciuda scandalurilor legate de marii mosieri, fata de care justitia nu si-a facut datoria, ideea in sine, de comasare a suprafetelor, nu este rea. Dupa cum nu este rea grija pentru agricultura traditionala si ecologica, unde Romania ar putea sa dea lectii Europei. Ca element de intarziere la acest capitol este insuficienta asociere a micilor producatori agricoli traditionali si ecologisti. Oamenii au o frica intiparita in fiinta lor fata de munca in colectiv, ca reflex al agriculturii socialiste de pana mai ieri. Pe de alta parte, si politica fata de industrie a fost o politica de autisti, de iresponsabili. Sa luam uzina de tractoare din Brasov. De ce a fost lasata sa dea faliment? Sa fi facut un program pentru tarani, cu credite pe zece ani, de dotare cu masini si unelte. Sa fi dezvoltat sistemul de leasing si sa fi incurajat deschiderea bancilor rurale! Ce sa mai vorbim… Dupa modelul „Tractorul”, s-au dus de rapa toate fabricile si uzinele, mai mult sau mai putin legate de agricultura. Asa s-a ajuns ca trei milioane de romani sa ia calea strainatatii, in cautarea unui loc de munca. Oare ceea ce fac romanii in Spania si Italia, cum ar fi culesul fructelor, al legumelor, ca si constructiile si IT-ul, nu puteau face si aici, la noi in tara? De ce nimeni din politica n-a aparat interesul national, interesul celor multi? De ce nu s-au gandit ministrii si presedintii sa asigure macar un gram in plus de bunastare pentru romani, la ei acasa? De bine, de rau, in zona Ardealului se traieste ceva mai bine, dar am vazut satele inzapezite din sud, iarna trecuta, si m-am ingrozit de saracia de acolo. Cine e de vina? Politicienii din toate partidele, pusi pe capatuiala, s-au luat parca la intrecere: cine vinde cel mai ieftin si cel mai neprofitabil bogatia tarii?

– Un subiect de mare rasunet in lume este criza economica si financiara. Cum s-a simtit criza in familia dvs.?

Tara la judecata taranilor - Gheorghe Simulescu - Agricultor din satul Ohaba de sub Piatra, judetul HunedoaraCu sotia, Mariana

– Criza? Va spun pe cinste ca n-am simtit-o! La noi doar s-a auzit de ea de la televizor, dar de simtit concret, nimeni nu poate spune c-a simtit-o. Decat, buninteles, lenesii. Nici pentru viitor nu mi-e teama. Doamne, iti dau multamul cel mai mare, ca nu stim de aste necazuri! Cu atatea animale si pasaret in batatura, cu un pogon de cartofi in brazda, cu doua gradini cu legume, cu livada si vie pe rod, cum sa te temi ca ai muri de foame? De-o fi ceva, mananc un cartof copt cu lapte si gata-i treaba. Dar treburile astea americane, cu banci in faliment, cu salarii taiate si datorii neplatite, n-au ajuns pana la noi, inaltam lauda bunului Dumnezeu! Imi place capitalismul, dar am dus-o bine si in socialism. E drept, atunci asteptai sa-ti bage statul in traista, dar acum ai tu initiativa. Ma uit la tineret, prefera sa stea pe somaj, pe un venit de mizerie, dar nu vine sa are cu mine in lunca. Normal ca baietii astia simt criza. Nu le trece insa prin minte sa ocupe satele golite de tarani, sa se apuce de munca. Sa-si intemeieze familii. Numai la noi in judet, in zona Petrosaniului, am auzit la radio ca exista 163 de locuri de munca pe care nu le vrea nimeni. Nu doresc nici sa munceasca, nici sa se insoare. Se tem de casatorie ca de Altceva… Pe vremea mea, la noi in scoala invatau 30 de copii. Astazi, nu-s doi-trei cu totii.

„Cum sa vina firma straina de la Rosia Montana, sa-ti ia tie, romane, aurul, pe nimic? Ce alta tara ar accepta o trasnaie ca asta?”

– Multe sate au astazi cablu TV si internet, in cadrul programului european de dezvoltare rurala. Va multumeste existenta atator canale de informatii si divertisment?

– Fereasca Dumnezeu de atata desfranare si prost gust! Nu cunosc internetul, iar la TV mi s-a acrit de atata vedetism. Fac vedete din te miri cine, pun pe ecran tot ce-i mai agramat si mai vulgar, numai fufe! Nu le-o fi rusine? Avem destule artiste de teatru si film, de ce nu le invita pe ele sa faca show-uri? Apoi, ii vezi cateodata pe bogatasi, cu nuntile lor, de poveste, in care sfidarea natiunii se impleteste cu prostul gust. Cu desantarea. Ce sa mai spun de stirile proaste, care se repeta toata ziua, ca la nebuni. Mai dati, ma baieti, si stiri internationale, dati ce se intampla pe drumurile Europei, ale Chinei. Dati ce se vorbeste la Bruxelles, la Parlamentul European, la Consiliul Europei, la Viena, la Sofia, la Paris. Vorbiti de baietii nostri destepti, de artistii care uimesc lumea, de traditiile satului romanesc. Aratati-mi cum au disparut satele in Franta si in Anglia, cum au murit micile ferme in Germania; invatati-ma cum sa iau fonduri europene, cum sa fac proiecte. Invatati generatiile tinere sa iubeasca actul cultural, nu doar discotecile si locurile de pierzanie. Am impresia, cateodata, ca televiziunile astea nu sunt ale romanilor, ca sunt conduse de agenti straini, pusi sa distruga firea poporului roman.

– Ce spuneti de politicienii ce par manevrati de interese straine si sunt gata sa vanda pe nimic tot ce mai are statul de valoare: resursele naturale?

– Ce-as putea sa spun? Ma doare sufletul. Ceea ce doresc sa faca cei doi domni care ne conduc, Basescu si Ungureanu, seamana clar cu o vanzare de tara, e inacceptabil si iresponsabil. Aurul, cuprul, gazele de sist, Termoelectrica, Hidroelectrica, sarea etc. sunt resursele poporului roman, singurele care ne-au mai ramas dupa vanzarea paguboasa a petrolului. Cum sa vina firma straina de la Rosia Montana, sa-ti ia tie, romane, aurul pe nimic?! Ce alta tara ar accepta o trasnaie ca asta? L-am auzit pe presedintele Basescu poruncindu-i ministrului mediului sa-i dea bataie cu aprobarea vanzarii aurului, cuprului si gazului. Fiind personalitatea numarul unu in stat, dansul nu poate vorbi asa, nu are atributii in acest domeniu. Doar Mihai Ungureanu are, ca sef al guvernului. Dar si dansul m-a dezamagit. Il vedeam ca pe un om citit, cu viziune corecta, dar observ ca l-a imbatat functia. Unii dintre noi, dupa ce ca suntem asezati la rascruce de vanturi si de imperii, mai sunt si cam suciti la minte. Ce naiba sunt atat de suciti la minte, dom’le? Avem si oameni extraordinar de destepti in tara asta, dar care refuza sa puna umarul la treburile publice. Puneti-va, domle, mintea la treaba! Hai sa ne adunam pe un drum corect, in slujba natiunii noastre!

http://www.formula-as.ro/2012/1016/spectator-38/tara-la-judecata-taranilor-gheorghe-simulescu-agricultor-din-satul-ohaba-de-sub-piatra-judetul-hunedoara-14972

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: