Skip to content

Biserica de la Santa Marie Orlea

07/01/2013

Pe buna dreptate se spune ca orice drum facut in Tara Hategului seamana cu o „coborare” in istorie. Intr-adevar, pentru pelerinul contemporan care paseste intaia oara in spatiul magic dintre Sarmisegetuza lui Decebal si Sarmisegetuza romana, sentimentul cel mai covarsitor este acela al intoarcerii in timp. Asezata intre Muntii Orastiei si Poiana Ruscai, intre Portile de Fier ale Transilvaniei si culmile stancoase ale Masivului Retezat, Tara Hategului ascunde, ca intr-o uriasa rezervatie naturala, milenii de istorie romaneasca. Ruinele romane amestecate cu florile din campii, cetatile medievale si nenumaratele biserici presarate printre colinele domoale ale depresiunii, dezvaluie trecatorului urme si amintiri imbatranite de ploile si vanturile atator veacuri trecute. Printre cele mai vechi monumente ale Hategului se numara superba biserica Santa Marie Orlea. Ctitorie ortodoxa a familiei cnezilor Cande, cand acestia s-au maghiarizat, devenind Kendeffy, biserica a devenit catolica si apoi reformata. Asezata pe un tapsan inalt, pe malul drept al Raului Mare, la confluenta cu Streiul, chiar vizavi de castelul aceleiasi familii nobiliare, monumentala biserica domina intreaga vale cu silueta semeata a turnului sau, ce pare infipt in cer. Din acest turn, clopotele de la Santa Marie Orlea au rasunat in toata Tara Hategului, vreme de sapte sute de ani. Dar piatra roasa de timp a vechiului lacas mai ascunde inca nenumarate taine.

„Eu predic Evanghelia Mantuitorului in maghiara, dar si in limba romana!”

Dialog cu parintele MiklîS BîDis, preot paroh al bisericii reformate din Santa Marie Orlea
– Dumnezeu v-a facut inlesnirea sa fiti preot intr-una dintre cele mai vechi biserici din Romania. De cand pastoriti in Tara Hategului, parinte?
– Numai de doi ani, dar ma simt ca acasa! Eu sunt din partile Bihorului si am absolvit Teologia la Cluj, destul de tarziu. Am implinit 36 de ani, sunt casatorit si am doua fetite. Cand am fost numit paroh aici, cunosteam prea putine lucruri despre Tara Hategului, insa acum, dupa doi ani, eu si familia aducem multumire lui Dumnezeu in fiecare zi, pentru norocul de-a fi ajuns intr-un loc atat de frumos, cu oameni minunati. Iar faptul ca slujesc in cea mai veche biserica din Romania imi da un sentiment coplesitor. Uneori mangai, pur si simplu, zidurile reci ale lacasului si ma gandesc la trecut… Dar toata Tara Hategului este plina de istorie!

Mica Europa

– In calitate de preot, cunoasteti mai bine ca mine sufletul hateganilor. Sunt altfel decat restul locuitorilor din Ardeal?
– Marturiseam inainte cat de nestiutor eram cand am sosit pe aceste meleaguri. Acum lucrurile se prezinta exact invers. As putea chiar spune ca sunt unul dintre cei care vorbesc despre oameni si locuri in cea mai buna cunostinta de cauza. Asta se datoreaza faptului ca, din comuna Pui, dinspre Petrosani, pana la Pesteana, spre Caransebes si pana la Calan, eu am in grija toate bisericile reformate si toti credinciosii maghiari din Tara Hategului. Calatoresc mereu si tin slujbe periodic in fiecare lacas, ceea ce m-a ajutat enorm sa cunosc locul, oamenii, obiceiurile si istoria. In limbajul teologic ortodox eu as fi un fel de „protopop” al regiunii, dar nu ma consider decat – asa cum ma numesc si localnicii, de altfel – „preot al diasporei maghiare din Tara Hategului”. Ma duc sa slujesc la fiecare dintre bisericile unde exista enoriasi etnici maghiari, chiar si in locurile in care nu au mai ramas decat unul sau doi credinciosi. Acest veritabil pelerinaj misionar pe care il fac se explica prin faptul ca in tot judetul Hunedoara nu mai sunt decat opt preoti reformati. De-a lungul istoriei, populatia majoritara de aici a fost romaneasca, de religie greco-catolica sau ortodoxa. Dar in Tara Hategului a existat intotdeauna o convietuire pasnica, as spune chiar armonioasa, intre diversele etnii, atat la nivel social, adica laic, cat si la nivel bisericesc. De aproape un mileniu aici traiesc romani, maghiari, cativa sasi si chiar italieni, insa toti se inteleg de minune, fara sa se certe si fara sa aiba ceva de impartit, ca in alte zone ale Transilvaniei. Acum o mie de ani, ca si astazi, Tara Hategului era o „mica Europa”, in care isi duceau traiul tihnit baronese, conti, cnezi, romani sau razesi bogati. De altfel, armonioasa noastra convietuire se reflecta chiar si in istoria bisericii de la Santa Marie Orlea, cu intristata constatare pentru mine, ca preot calvin, ca dupa sapte veacuri aici au mai ramas acum doar treisprezece credinciosi de rit reformat.

In orice limba, Dumnezeu este acelasi

– Sunt sapte sute de ani de cand clopotele bisericii de la Santa Marie Orlea rasuna peste plaiurile Hategului prinse in coroana lor majestuoasa de munti. Inaltarea ei este un veritabil scenariu medieval…
– Monumentul de la Santa Marie Orlea este o catedrala gotica de tip european, daca o pot caracteriza in limbajul modern al epocii noastre. Marea biserica a fost construita, dupa toate probabilitatile, intre anii 1300 si 1320 (pe cand Muntenia si Moldova nu erau inca state constituite – n.red.). Tot de atunci dateaza si prima pictura, acoperita, ulterior, de cateva straturi succesive. Pe alocuri, fresca a mai fost decopertata, astfel incat acum pot fi admirate cateva fragmente din vechea pictura bizantina. Acest prim strat ortodox are zugravi necunoscuti, insa dateaza de aproape sapte sute de ani… Este cea mai veche pictura murala, conservata fragmentar, de pe intreg teritoriul Romaniei! Al doilea strat de fresca apartine unor mesteri italieni, numiti „fratii paduani” si dateaza de pe la 1600, cand monumentul a suferit prima renovare serioasa.
– Despre ctitori ce ne puteti spune?
– Biserica a fost ctitorie ortodoxa la inceputuri, apoi a devenit lacas de cult catolic si, in cele din urma, a ajuns biserica reformata. Explicatia istorica a acestor transformari este interesanta. Familia cnezilor romani Cande, ctitori ai bisericii, ca si ale altor monumente din Tara Hategului, au devenit Kendeffy, in Evul Mediu Tarziu, cand au intrat in randul nobilimii maghiare, trecand la catolicism, ei au facut acest „compromis” pentru a-si pastra toate privilegiile si proprietatile din regiune. Ulterior, urmasii lor au trecut la calvinism, pe masura ce majoritatea nobilimii din Ardeal adopta ritul reformat. In traditia Imperiului Austro-Ungar exista obligatia ca toti credinciosii si bisericile lor parohiale sa treaca la aceeasi religie cu a nobilului pe al carui domeniu se aflau. Doar razesii liberi, tot mai putini la numar pe masura trecerii veacurilor, nu erau obligati sa se supuna unei asemenea servituti. Este un paradox totusi, daca stai sa te gandesti ca populatia majoritara ramasese ortodoxa, iar fenomenul s-a accentuat, odata cu apropierea timpurilor prezente. De pilda, registrele mele parohiale merg inapoi in timp, pana in secolul al Xix-lea. Din ele reiese ca enoriasii reformati erau putini la numar si atunci, ca si azi. Dar asta, repet, nu i-a impiedicat pe localnici sa convietuiasca armonios! Cel mai bun exemplu este chiar intamplarea foarte recenta, de anul trecut. In toata perioada in care credinciosii ortodocsi din Santa Marie Orlea si-au renovat biserica, ei si-au oficiat Liturghiile aici, in vechea biserica, astazi reformata. Nu am nici o indoiala ca, daca intr-o buna zi ne vom renova si noi biserica, vom fi primiti frateste in biserica ortodoxa vecina! De multe ori istoria se schimba, insa oamenii nu…

Secretele cocosului de aur

– Parinte, nu exista istorii sau legende pe seama acestei vechi biserici?
– Tot ce stiu eu, din carti sau de pe la batranii din sat, este scurta poveste a Ilenei Cande, fiica primilor ctitori, despre care se spune ca era de o frumusete rapitoare si foarte credincioasa. Ea a brodat cu fir de aur mai multe fete de masa pentru aceasta biserica inaltata de parintii ei. Se zice ca una dintre aceste broderii, care se asezau pe Sfanta Masa, s-ar fi pastrat pana acum doua veacuri. In rest, nu prea exista legende! Insa trebuie sa stiti ca biserica ascunde inca destule secrete, sunt sigur de asta, dar ele vor fi aflate abia atunci cand va fi coborat cocosul din tabla suflata cu aur, ce se afla in micul pod din varful turnului – clopotnita…
– Despre ce este vorba?
– Este vorba despre o traditie tipica numai pentru bisericile reformate! Cand se construieste un lacas nou sau cand – asa cum e cazul aici, la Santa Marie Orlea – o fosta biserica, fie ortodoxa, fie catolica, trece la ritul reformat, fierarul asezarii „bate” un cocos, de dimensiuni mai mari decat in realitate, pe care apoi il poleieste cu aur. El simbolizeaza intreita lepadare a Sfantului Apostol Petru la cantatul cocosului, asa cum o prorocise insusi Mantuitorul Hristos. In aceasta alcatuire se aseaza toate documentele ce dovedesc originea bisericii si istoricul ei. Cocosul este zidit in podul din varful turlei si nu este scos la lumina zilei decat cu ocazia unei renovari generale a acelei biserici. Cel care indrazneste sa incalce acest consemn va avea de suferit, spune traditia. Aici, la Santa Marie Orlea, cocosul din podul turlei nu a mai fost coborat de aproape trei sute de ani, de cand s-a facut ultima renovare generala! Cand vom aduna suficienti bani pentru a incepe lucrarile, vom putea sa spargem peretele podului din turla si sa scoatem la lumina zilei cocosul de aur… Atunci vom afla ce taine mai ascunde aceasta biserica atat de veche.
– Parinte, in incheiere, vreti sa adresati vreun mesaj cititorilor revistei noastre?
– Sunt cetatean roman de etnie maghiara si am trait toata viata, ca si parintii mei, ca si bunicii sau stramosii mei, in Ardeal, printre romani, dar Il slujesc pe Dumnezeu oriunde, cu bucurie. Eu predic Evanghelia Mantuitorului si in maghiara, dar si in limba romana, fiindca nu uit ca Sfantul Apostol Pavel le-a vorbit iudeilor in ebraica, grecilor si cretanilor in greaca, iar romanilor in latina. Acum doua mii de ani, ca si in ziua de astazi, era important si a ramas intocmai ca fiecare crestin sa asculte cuvantul lui Dumnezeu pe limba lui. La mesele din fata stranelor, aici, in sfanta noastra biserica veche de sapte veacuri, transformata de doua ori, dar ramasa crestina, se gasesc Biblii in maghiara, in romana si chiar doua exemplare in limba germana. In imparatia lui Dumnezeu toate neamurile devin copiii Celui de Sus, fara vreo deosebire, dar pe pamant trebuie sa-i respecti fiecaruia limba si religia. Daca esti spalat in sangele lui Iisus, cum spunem noi, reformatii, sau daca te-ai impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, cum spuneti dvs., ortodocsii, atunci ai capatat „cetatenia” crestina, care este universala si poti intra in Imparatia Tatalui Ceresc. Pentru mine, Raiul incepe de aici, din Tara Hategului!

http://www.formula-as.ro/2002/525/spiritualitate-39/spiritualitate-3389

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Emi permalink
    24/06/2014 20:55

    E bine ca s-a scris si se scrie despre Tara Hategului, pacat insa ca articolul abunda in „povesti vanatoresti”, ce nu au nimic de-a face cu adevarul istoric( atat cat se cunoaste).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: